REVIEW Don’t Look Up: o tragi-comedie mult prea reală, care-ți arată în ce hal a ajuns omenirea și cât de proști suntem ca societate

S-au scris prea multe, poate destule, despre cel mai vizionat film al sfârșitul anului ce tocmai a trecut. Vreau să spun, încă de la început, că sunt una dintre cei cărora le-a plăcut Don’t Look Up. M-a trecut printr-o grămadă de stări: am plâns, am râs, mi s-au încleștat dinții-n gură la anumite scene. Ceea ce nu mi se întâmplă de multe ori la vizionarea unui film.

Cum ai reacționa dacă ai auzi că o cometă se va ciocni cu Pământul? În noul film Don’t Look Up, răspunsul a fost de negare și plictis. O schimbare de ritm față de tonul panicat și disperat al majorității filmelor cu dezastre apocaliptice. Cu toate acestea, surprinde climatul actual în care fiecare problemă este politizată și faptele concrete nu fac nimic pentru a schimba perspectiva oamenilor.

„Acest film a venit din teroarea mea în creștere cu privire la criza climatică și faptul că trăim într-o societate care tinde s-o plaseze drept a patra sau a cincea știre sau, în unele cazuri, chiar neagă că se întâmplă și cât de înfiorător este asta, dar, în același timp, este absurd de amuzant”, explică scriitorul, regizorul și producătorul Adam McKay, într-un interviu pentru Entertainment Weekly.

Povestea filmului sună cam așa. Kate Dibiasky (Jennifer Lawrence), o studentă la astronomie, și profesorul ei, Dr. Randall Mindy (Leonardo DiCaprio), fac o descoperire uluitoare a unei comete care orbitează în interiorul sistemului nostru solar. Problema: se află pe un curs de coliziune directă cu Pământul. Cealaltă problemă? Nimănui nu pare să-i pese cu adevărat. Se pare că avertizarea omenirii despre un ucigaș de planete de mărimea Muntelui Everest este un fapt incomod pe care toată lumea, în frunte cu cei care ne conduc aleg să îl ignore.

Cu ajutorul doctorului Oglethorpe (Rob Morgan), Kate și Randall pornesc într-un “turneu” media care îi duce din biroul unui președinte al SUA indiferent, Orlean (Meryl Streep), și fiul ei adulator și șef de cabinet, Jason (Jonah Hill), pe undele de la The Daily Rip, un show matinal optimist găzduit de Brie (Cate Blanchett) și Jack (Tyler Perry). La doar șase luni până când cometa va avea un impact direct asupra Pământului, gestionarea ciclului de știri de 24 de ore și atragerea atenției publicului obsedat de rețelele sociale înainte de a fi prea târziu se dovedește șocant de comic și frustrant, în același timp. Ce va fi nevoie să facă cei doi astronomi pentru a convinge lumea să se uite în sus?!

O satiră, o radiografie socială și mentală a omenirii la momentul actual, oricum ai denumi-o, scenariul te pune pe gânduri. Nu prezintă ceva ce nu știai, dar îți amintește în așa fel încât e dureros. Fenomenul îndobitocirii, al trivializării și devalorizării culturii s-a accentuat foarte mult în ultimii ani, iar decăderea intelectuală și culturală se observă în toate domeniile de activitate.

Pur și simplu, nu ne mai pasă.

Cu toate acestea, mulți telespectatori văd cometa ca pe o alegorie a pandemiei de Covid-19. Filmul e o bună paralelă cu pandemia. “Spală-te pe mâini, că altfel te îmbolnăvești și e posibil să mori”, “Poartă mască și păstrează distanța socială, că altfel ajungi la ATI” și așa mai departe… Oamenilor nu le mai pasă nici dacă văd că există ceva ce i-ar putea omorî. Nu fac nimic în sensul ăsta. Știi că anul trecut a fost făcut public un raport al Departamentului Apărării de la Pentagon, care admite oficial existența unor obiecte zburătoare neidentificate? Practic, Dosarele X au devenit realitate, iar nouă nu ne-a păsat. Probabil dacă ne-am întâlni cu un extraterestru la Mega, i-am râde în față și i-am zice vreo două de mama navă.

De asemenea, presupune că comunitatea științifică observă cum oamenii nu ascultă datele lor, personalitățile politice care folosesc criza pentru a-și promova agenda, precum și milionarii care o exploatează pentru a face mai mult profit.

Așa și cu Don’t Look Up. Vorba aia, “sunt interese mari la mijloc” – adevărul e că, într-adevăr, sunt. Filmul îți creionează atâtea tipologii de caractere, de la politicianul avid de bani și putere, chiar și-n fața morții iminente, la cei din media care vor doar să facă rating cu vedete de mâna a doua și ignoră problemele reale ale societății.

„Este atât de trist și frustrant să vezi cum oamenii care și-au dedicat viața pentru a afla adevărul sunt refuzați și necrezuți, pentru că oamenilor nu le place cum sună adevărul”, spune Jennfier Lawrence, într-un interviu.

Don’t Look Up este o satiră inteligentă despre o lume atât de consumată de venerarea celebrităților, infotainment care-ți amorțește creierul, popularitatea rețelelor sociale și “talentul” politic, încât refuză să ia în serios distrugerea iminentă a planetei noastre. Nu vorbim aici de schimbări climatice, deși paralela este evidentă. Dr. Randall Mindy (Leonardo DiCaprio) are dovezi de necontestat că o cometă fără precedent de gigantică va distruge Pământul în exact șase luni și 14 zile. Șansele de „distrugere a planetei” sunt stabilite la 99,78%.

„Să spunem 70% și să mergem mai departe”, spune președintele Americii Janie Orlean (Meryl Streep), acest Trump al vremurilor noastre, care este mai deranjată de viitoarele alegeri parlamentare și de descoperirea de fotografii nud cu iubitul ei sexy, decât de apocalipsă.

Ești un pesimist neclintit al lumii secolului 21? Crezi că am ajuns la un punct în care – ca să-l citez pe W.B. Yeats – „ Părţile se desfac, centrul nu le mai poate ţine”? Și, mai presus de toate, ești în aparenta minoritate care înțelege că adevărata satira este o exagerare intenționată a realității? Dacă da, eu zic să arunci o privire asupra acestui film eliberator, cinic de adecvat și hilar.

În ciuda abundenței de virtuți cinematografice, Don’t Look Up a primit mai multe recenzii negative. Criticii din toate segmentele politice ale mass-media mainstream s-au alăturat atacului surprinzător de feroce asupra acestei comedii prea realiste. The Wall Street Journal și Britain’s Guardian au manifestat un dezgust total. Charles Bramesco de la The Guardian a mers atât de departe încât s-a plâns că filmul ar putea „alunga orice partizan anti-știință care mai trebuie să fie câștigat”.

Don’t Look Up a împărțit lumea în două tabere, de-aia e fain

Ziarele și site-urile web care s-au alăturat industriei cinematografice – de la Variety la Hollywood Reporter – au fost atât de veninoase, de parcă ar crede că acest film este un pericol pentru dinastia americană și pentru propriile locuri de muncă. Este doar o chestiune de a da vina pe mesager? Și totuși, acest film este cel mai greu pentru elitele politice, miliardarii din tehnologie și mass-media și social media – nu pentru americanul obișnuit.

Pe de altă parte, National Board of Review a numit Don’t Look Up unul dintre cele mai bune filme din 2021. Globurile de Aur și Critics Choice Movie Awards i-au oferit nominalizări pentru cel mai bun film.

Pentru a spune în termeni de stil cinematografic: criticii nu pot aprecia o satiră încărcată de stele de cinema, întunecată, care îndrăznește să fie pesimistă în viziune și mare în execuție. Dacă acest film ar fi avut un ritm mai lent, un buget mai mic și o distribuție mai puțin faimoasă, probabil că nu ar fi fost la fel de bun sau la fel de amuzant, dar ar fi primit recenzii mai pozitive. Comparația evidentă aici este Idiocracy (2006), un film mult mai mic și cu siguranță unul mai prevăzător, deoarece a fost lansat cu zece ani înainte de sosirea la cârma Americii a paiaței Trump.

Presupun că atitudinea de satiră amară a lui Don’t Look Up amenință o automulțumire politică. Ea intimidează credința aparentă că instituția noastră centrist, fie că este de stânga sau de dreapta, va rezolva apocalipsa din viața reală: dezastrul încălzirii globale.

Desigur, volumul satiric aici este mare. Cu toate astea, Don’t Look Up este unul dintre cele mai bine realizate filme din ultimul timp. Scenariul său este plin de detalii spirituale, incisive, iar arcul său dramatic este eficient. McKay este cunoscut pentru că a scris și regizat The Big Short – unul dintre cele mai lăudate filme din 2015 – precum și pentru că a condus diverse comedii amuzante, dar superficiale (Anchorman, The Other Guys). A avut o perioadă în anii ’90 ca scriitor principal al SNL.

Primele scene – care înfățișează descoperirea mărimii și a cursului distructiv al cometei – nu sunt jucate pentru a râde. Dr. Randall Mindy, profesor de astronomie la Universitatea de Stat din Michigan (DiCaprio), și asistentul său, candidata la doctorat Kate Dibiasky (Jennifer Lawrence), descoperă o cometă de dimensiuni uluitoare care, conform calculelor repetate, se îndreaptă direct spre Pământ. Certitudinea și șocul lor sunt bine dramatizate. Cei doi oameni de știință sunt în curând duși la DC, iar până când îi vedem așteptând în afara Biroului Oval, nerăbdători să-l vadă pe președintele Statelor Unite, filmul a creat o tensiune care este aproape palpabilă.

Și apoi, satira lovește. Am mai văzut-o pe Streep înfățișând o figură puternică, liniștită și demnă. Aceasta nu este. Ea joacă acest monstru superficial al mulțumirii de sine, înconjurată de fotografii cu ea, braț la braț cu celebrități de la Hollywood. În Biroul Oval, zâmbetul ei îngâmfat este mereu gata să se transforme într-o iritare plictisită. Ceea ce face ea aici este o încapsulare perfectă a sufletului putrezit al Americii și nu numai. Dar totuși, e amuzantă.

Dialogurile sunt ceva aparte.

Dr. Mindy: „Va avea puterea unui miliard de bombe Hiroshima”

Jason: „Respiri ciudat. Mă faci să mă simt inconfortabil”

Personajul lui DiCaprio parcurge un drum plauzibil aici: în primul rând, el joacă panica. Apoi, cu coaching media, se transformă într-un om de știință de la TV, în timp ce intră simultan în highlife ca iubitul adulter al celei mai urmărite gazde de știri din America (o uluitoare Cate Blanchett.) Și apoi, până la sfârșitul filmului, i-a reînviat în mod credibil umanitatea. Reacțiile lui Kate Dibiasky la situația ei – de la tensionate la tumultuoase și la total verificate – au un sens similar.

Rolul lui Blanchett nu este uriaș, dar ea este capabilă să sape sub carapacea unei vedete media superficiale. Brie este gazda avidă de sex a The Daily Rip, o emisiune modestă Good Morning, tip America, care fie a înlocuit buletinele de știri, fie doar le-a ucis în rating. Ea este o persoană șmecheră, sinuoasă, super-performantă, foarte educată, absolut amorală. Când se confruntă cu o situație potențial emoțională – fie că este vorba despre un nou coleg de pat care dorește niște informații personale inofensive sau o soție furioasă care se confruntă cu cuplul adulter – Brie pur și simplu pare plictisită și întreabă dacă este cu adevărat necesar să „facă” această parte a rutinei.

Personajul lui Sir Peter Isherwell, miliardarul guru al tehnologiei și, în esență, cel mai puternic om din lume, este, de asemenea, o bijuterie. Mark Rylance îl joacă în rolul unui robot de tip Elon Musk/Mark Zuckerberg. Controlul său algoritmic asemănător unui zeu este atât de mare încât știe mai multe despre fiecare om decât știu oamenii despre ei înșiși – și, de asemenea, poate prezice data exactă și cauza morții eventuale a fiecărui om. Când Dr. Mindy critică planul lui Isherwell de a monetiza catastrofa care se profilează – numind-o gândirea „unu om de afaceri” – mogulul o ia razna din cauza mega-insultei percepute.

Ariana Grande, Timothée Chalamet, Rob Morgan și Melanie Lynskey sunt toți excelenți în această comedie, fiecare portretizând o tipologie din orice societate a momentului.

În cele din urmă, recenziile pline de ură ale lui Don’t Look Up posedă comentarii atât de nefondate, încât se aseamănă cu gândirea neglijentă a conspiraționiștilor anti-știință. Filmul este unic. În timp ce scenariul pare ciudat și neplauzibil, există momente care s-ar putea să pară puțin prea reale. Și aceste momente pot diferi de la persoană la persoană.

Și ca să-ți dai seama ce recorduri a bătut, deși au trecut numai două săptămâni de la lansarea Netflix a mult așteptatului „Don’t Look Up”,  conform declarațiilor CEO-ului Netflix, Adam McKay, „Don’t Look Up” este un fenomen, atunci când ne referim la vizualizările înregistrate pe platforma de streaming. El a anunțat, pe Twitter, că această peliculă a mai înregistrat un record, de curând, și anume a bifat săptămâna cu cele mai multe vizualizări. Vorbim, în acest caz, despre un total de 152 de milioane de ore de vizionare. Ne putem aștepta ca, pe viitor, aceste cifre să crească și mai mult.

Dacă cumva trăiești într-o peșteră și n-ai văzut încă filmul de pe Netflix sau nici măcar trailerul, ți-l las mai jos. Nu zic c-ar trebui să te uiți și să-ți placă, dar nu fi hipster și nu te uita la el doar pentru că se uită toată lumea. Măcar îți formezi propria opinie. Și e perfect în regulă să fie diferită față de a celorlalți. Cum arată și filmul…